De data aceasta vreau să vă vorbesc despre o fotografie tare dragă mie. Am surprins-o cu trei ani în urmă, atunci când am mers în munții Măcin în căutarea celor mai interesante peisaje de iarnă cu alți trei prieteni fotografi din Brăila. În timp ce căutam cele mai reușite cadre, am văzut cum se apropie un bătrân într-o căruță trasă de un cal. Bătrânelul a fost foarte simpatic, a glumit, ne-a zis să îi facem și lui niște poze și s-a oferit să ne ajute crezând că am rămas înzăpeziți cu mașinile acolo. A rămas una dintre fotografiile mele preferate deoarece îmi amintește de o lume de care ne-am îndepărtat, o lume guvernată de simplitate și întelepciune. Cred că fotografia și-a îndeplinit obiectivul atunci când a trezit emoții și amintiri. Asta nu are preț!
