Tradiții, obiceiuri și superstiții ale nunților

Pentru ca nunta să se desfășoare cu voie bună pentru toți cei care participau la acest eveniment existau mai multe puncte cheie ce trebuiau respectate: pețitul, logodna, organizarea nunții, obiceiurile și superstițiile. 

Pețitul era perioada premergătoare nunții în care tinerii ce urmau să se căsătorească aveau timp să se cunoască. De asemenea, familiile celor doi discutau, părinții stabilind detalii precum valoarea zestrei și cine urma să le fie nași acestora. Logodna era următoarea etapă care preceda nunta și putea dura până la patru săptămâni. Totodată, organizarea propriu-zisă a nunții și cheltuielile erau suportate de socrul mare. Obiceiurile care aveau loc în cadrul nunților îi implicau pe toți participanții acestora. Nașii erau răspunzători pentru steagul ce era prins în poarta casei lor. Acesta este cel mai vechi dintre obiceiurile amintite la nunților românilor. 

Steagul era construit și decorat de o ceată de fete și băieți aleasă de nași și purtat în ziua nunții în fruntea nuntașilor ce mergeau împreună cu aceștia la casa mirelui și apoi la cea a miresei. În ceea ce privește superstițiile, acestea făceau ca nunta să fie un spectacol, schimbând cursul normal al lucrurilor în viața famiilor tinerilor ce urmau să se căsătorească. După ce avea loc logodna, femeile din familia viitoarei mirese nu mai aveau voie să toarcă până la nuntă. De asemenea, logodna nu trebuia să aibă loc în zilele de marți, miercuri sau vineri, fiind considerate zile păguboase. 

În ceea ce privește vestimentația mirelui, acesta nu avea voie să meargă la biserică încălțat cu cizme deoarece se considera că se va recăsători, actuala mireasă murind. De asemenea, era un semn rău dacă două alaiuri de nuntă se  întâlneau în drum spre biserică; exista posibilitatea ca una dintre mirese să moară sau mirii să se despartă. Această superstiție încă este perpetuată și în zilele noastre, slujitorii bisericilor îndemnând miresele să se ascundă când cealaltă iese din biserică.

În continuare, mireasa mai are câteva sarcini de îndeplinit dacă dorește ca viața după căsătorie să curgă lin. Dacă își poate ridica soacra în brațe, va avea autoritate în familie. De asemenea, același lucru se va întâmpla dacă în timpul slujbei de cununie pune un picior peste cel al mirelui. În responsabilitatea ei este și numărul de copii pe care dorește să îi aibă: atunci când ajunge la ușa bisericii trebuie să ridice atâtea degetecâți copii vrea. 

De asemenea, în ziua nunții tinerii nu trebuie să mănânce carne pentru a avea viață lungă și noroc. Iar pentru a afla care dintre miri va trăi mai mult, a doua zi după nuntă aceștia mergeau în târg, cumpărându-și două ghemuri de mătase. Al cui era mai lung, acela va trăi mai mult. Trebuie să recunoaștem că citind superstițiile ce influențau nunțile în urmă cu 100 de ani ne face să zâmbim, dar probabil că atunci erau luate în serios iar obiceiurile erau urmate pentru a nu fi acuzat nimeni de lipsă de respect. În zilele noastre, cultura laică influențează nunțile mai profund decât cultura bisericească, astăzi tinerii având alte priorități în organizarea acestora. 

sursa: turismistoric.ro